Motive comune de ingrijorare pe timpul sarcinii

Sunt atât de deprimat că nu pot pierde în greutate. Account Options

Mai bine n-aș mai fi existat, nu m-aș mai fi născut! Acum mă doare să îmi amintesc că au fost clipe când mi-aș fi dorit să nu mai fiu.

Categorii Populare

Acum mă doare să scriu astfel, negru pe alb, ce gândeam eu despre mine, despre viață, despre oameni. Cu mine și cu ceilalți. Cu viața însăși. Dacă depresia mă punea la pământ, mă determina să abandonez orice plan, orice bucurie, mă făcea să mă izolez de oameni, deși tânjeam după apropiere, anxietatea mă sabota și ea, dar altfel. Anxietatea mă făcea să anticipez pericole și durere în orice. Deci fugeam de experiențe noi, de schimbare, de a cunoaște oameni noi. Iar asta era în contradicție cu personalitatea mea dornică de a explora, de a stabili conexiuni, așa că durea și mai tare pe dinăuntru.

Anticipam respingere, critică, judecată aspră, pedepse, abandonuri. Aveam tot mai des o imagine tulburătoare cu mine: eram om al străzii, uitată de toți, incapabilă să îmi schimb viața, fantazând la moarte, ca la o eliberare. Peste tot ce simțeam și gândeam se suprapunea și viața. Cu mulți declanșatori, căci atunci când nicio durere nu e rezolvată, orice e un atac, orice e personal. Universul mă urăște! Totul e împotriva mea iar eu nu mai pot! La 30 de ani am ajuns în depresie-anxioasă.

Fantasmele mele din adolescență legate de suicid erau tot mai dese. Aveam deja câteva planuri și aproape că începeam să simt și un fel de satisfacție când cei dragi m-ar fi găsit. Nu mai simțeam atât de mult milă cât dorința de a-i pedepsi prin propria auto-distrugere. Anxietatea era generalizată și aveam mai multe atacuri de panică pe zi.

Nu mai puteam dormi. Ațipeam și în a doua secundă mă trezeam hiperventilată, panicată, de parcă urma să fiu sfâșiată de un animal sălbatic ce mă hăituise și iată, mă prinsese!

costul de franciză pentru pierderea în greutate

Nu mai puteam lucra. Nu îmi mai venea să țin de igienă.

De la "vreau să dispar" și "vreau să nu mai doară" la bucurie de viață - depreHUB

Banalul duș era o povară. Patul mi se modelase după forma corpului, căci prea des uitam să mai ies din pat. Nu mai vorbeam cu nimeni. Nici cu partenerul de cuplu, căruia până atunci îi oferisem totul. Nu mai puteam duce nimic din viața mea.

Astfel am ajuns la psihoterapie. Psihoterapia m-a salvat. Apoi m-am salvat eu. Mai întâi m-a zdruncinat bine, însă. Printre atacurile de panică am ajuns într-un miez de noapte la spital. Un amestec de spaimă, rușine și culmea, calm! Teamă că toate gândurile mele au creat acest deznodământ. Calm pentru că cineva știa pare-se ce e cu mine. Nu eram singura, deci! Exista o soluție, deci! Soluția cu internarea la Psihiatrie a durat jumătate de noapte.

Am ieșit în aceeași noapte când m-am internat.

Facilitati de tratament

Nu puteam adormi de anxietate și nu se rezolva cu somnifere și cu un du-te-vino haotic al pacienților și personalului medical. Aveam nevoie de multă liniște și de multe schimbări.

Despre nutritie Sentimentele si emotiile pe care le traiesti in timpul sarcinii sunt destul de diverse si contradictorii.

În mine. Așa că am căutat alte soluții. Astfel am ajuns la un psihoterapeut. Apoi la al doilea. Și la al treilea, cu care am făcut aproape șapte ani de terapie. La început am mers la terapie individuală peste jumătate de an. Aveam ședințe săptămânale. Apoi la două săptămâni. Apoi, pe măsură ce făceam ordine prin mine, mergeam la nevoie, când ceva mă copleșea și nu găseam soluțiile de a merge mai departe. Treptat am început și terapia de grup. Workshopurile de terapie au urmat.

La fel și evenimentele pe teme de psihologie. La fel și dorința de a citi tot mai mult despre creierul uman. Despre creierul meu. De la restructurarea cognitivă de la începutul terapiei am ajuns, treptat la curiozitatea de mă cunoaște îndeaproape și mai ales, la sunt atât de deprimat că nu pot pierde în greutate de a vindeca rănile ce mă opreau din a-mi trăi viața cum simțeam, cum visam, dar nu găseam curajul ori resursele pentru a o face realitate.

De la a vindeca trecutul am ajuns la a trăi prezentul și a vedea un viitor luminos, orice ar fi venit peste mine.

Nu a fost ușor pentru că învățasem atât de bine să mă ascund! De abia după al șaselea an, am simțit că efectiv mă pot eu deschide autentic, asumat, cu totul, fără rușine, fără frică, în fața terapeutului meu. De abia după șase ani am început să simt și eu pe bune ceea ce turuiam în terapie. Părea că pot să spun oricât despre mine și despre ce mi se întâmplă, dar nu mă auzeam tocmai eu.

SlimJet ᐉ pret [50% reducere] - pareri, prospect, forum, ingrediente, farmacia tei

Cuvintele mele nu treceau de un scut din mine. După șase ani am reușit să fiu tot mai atentă la gândurile, justificările mele și interpretările mele, care nu îmi spuneau deloc lucruri frumoase. De abia după această perioadă modificările comportamentele au început să fie de lungă durată iar eu știam deja tiparele după care funcționam. Pentru unii poate părea un timp lung.

Schimbarile de dispozitie in sarcina | 24oradea.ro

Pentru mine, știind de unde am pornit și unde am ajuns, e minunat. Nu aș fi crezut că voi putea ajunge aici. Am învățat atât de bine să fug sau să construiesc rezistențe interioare, tocmai din rușinea de a fi așa cum eram, încât drumul a fost anevoios și lung. Pot recunoaște sunt atât de deprimat că nu pot pierde în greutate.

Părea că e prea greu să fiu cine sunt eu. Îmi construisem viața departe de fericirile mele, departe de ceea ce aveam eu nevoie. Era greu și să accept timpul pierdut trăind o viață de eram nemulțumită, frustrată, îndurerată, chiar.

pierde vene grase

Era greu și să schimb mentalitățile care mă țineau prizonieră mie. Rezistam schimbărilor. Deși modificam anumite comportamente, nu puteam susține acest efort pe termen lung.

Ceva sau cineva mă dădea peste cap. Tindeam să blamez viața și să găsesc vinovați în exterior. Tocmai pentru că ceea ce conțineam în interior era prea greu de dus. Prea greu de văzut, de acceptat, de vindecat, de schimbat. Atât de tulburător, însă, încât alegeam să tot cred că pe mine nu m-a afectat nicicum.

Oamenii echilibrați pot renunța ușor la dinamici toxice. Oamenii ce trăiesc cu anxietate sau depresie nu prea. Ei au mereu ceva de reparat, ceva de demonstrat. Așa eram și eu. Trăiam o viață de sacrificiu. Era firesc, deci să nu fiu bine cu mine. Schimbarea de mentalitate: de la viața mi se întâmplă la acceptarea controlului sănătos, de la dependență la autonomie emoțională Acum, din detașarea sănătoasă pe care am învățat-o în terapie, realizez cât de mult mă validam prin tot ce era în exteriorul meu și cât de puțin prin cine eram eu.

Cresterea in greutate Depresia dupa nastere Cresterea gradului de constientizare a depresiei dupa nastere a atentionat multi profesionisti in domeniul sanatatii cu privire la posibilitatea ca aceasta sa se declanseze in stadiile timpurii sau tarzii ale sarcinii.

Sigur că stima de sine se adună din imaginea corporală, din cât de bine e în cuplu, în relații, din cât de bine câștigi la job sau cât de multe ai bifat pe lista imaginară a vieții.

Am reușit să fac toate acestea sub o formă sau alta dar îmi lipsea tocmai prezența mea în viața mea. Oricât de mult trăgeam pentru toate ramurile vieții mele, nu mă opream nicicând să mă întreb ce nevoi am eu, de fapt. Și, în spatele fațadei de femeie puternică, autosuficientă, mă prăbușeam. Nu știam să mă odihnesc. Nu știam să mă hrănesc. Nu știam ce nevoi am în iubire.

Nu eram conștientă de nevoile mele în relații. Nu eram conștientă de nevoile mele și nu știam cum să le satisfac eu. Pentru că, dincolo de validările externe, pe care le-am vânat toată viața până mi-am epuizat resursele, eu nu mă validam.

dove poso trovare eco slim

Eu eram insuficient de… orice! Pentru că, aceasta era forma mea de a simți iubire: oferindu-mă celorlalți și niciodată mie. Poate dacă renunț la mine și la nevoile mele, celălalt va vedea cât este de valoros și câte îi ofer tocmai pentru că el merită. Făceam ordine și păstram curățenia în toate dulapurile din jurul meu, dar șifonierul din mine era vraiște. Era vechi, alandala, se prăbușea sub un amestec de presiune și neglijență, uitare și ne-iubire.

Sigur că validarea externă contează dar când doar ea contează nu ajungi niciodată autonom emoțional.

  1. Anxietatea si depresia favorizeaza aparitia tulburarilor comportamentului alimentar, care se manifesta prin nevoia greu de controlat de a manca; astfel, individul este cuprins de o stare de slabiciune in fata tentatiilor alimentare si este acaparat apoi de sentimentul de vinovatie auto-culpabilizare.
  2. Modalități ușoare de a pierde grăsimea corporală
  3. Motive comune de ingrijorare pe timpul sarcinii
  4. Dincolo de aceasta, poate da un sentiment de sațietate, care este unul dintre cele mai importante lucruri dacă doriți să mâncați mai puțin și dacă doriți să slăbiți și excesul de grăsime.

Și, mai era ceva, în cazul meu: motivația pentru care făceam totul mereu pentru ceilalți. O falsă motivație a omului mereu iubit, a omului de care este nevoie, a omului care face orice, oricând, a omului puternic, pe care nimic nu îl prăbușește.

Un fals martiriu și un fals eroism. Făceam totul pentru toți în speranța că așa voi fi iubită, așa voi fi salvată. Doar că, tocmai aici era capcana ce mă adâncea în tristețe profundă și anxietatea greu de înțeles: nu știam că pot să mă iubesc, să mă salvez pe mine și atunci va fi suficient. Eu credeam că nu merit nimic bun, că nu merit iubire. Eu mă plasam sub celălalt.

Mereu inferioară. Mereu săritoare. Mereu dornică de a mă sacrifica pentru cel de lângă mine, căci el merita, căci lui îi era mai greu, căci el avea nevoie de iubire.

După: lbs. Am fost atât de entuziasmat când prietenul meu de atunci acum soț mi-a propus - a pus la punct un plan elaborat, iar propunerea sa romantică m-a luat complet prin surprindere. Desigur, abia așteptam să văd fotografiile din noapte îi oferise chelnerului o cameră pentru a surprinde momentul. Dar am fost șocat când m-am văzut pe mine - grea, cu fața roșie și cu aspect destul de dolofan. Am vrut să împărtășesc știrile pe Facebook, dar nu m-am putut aduce pentru a încărca fotografiile.